La patinoar

Cred ca o mare parte din lucrurile pe care le faci atunci cand esti mic le inveti si foarte usor si le si retii/folosesti si in viata de adult, ca mersul pe bicicleta - o data invatat, nu-l mai uiti niciodata. Noi, care abia acum ne punem pentru primele dati patinele in picioare, consideram patinajul o activitate placuta, dar oarecum solicitanta si antrenanta si de multe ori ma uitam la copiii mici care treceau pe langa noi, miscandu-se cu o naturalete si o usurinta care sincer imi starnea invidia. Planuiam si pentru Teo sa o ducem la patinoar, dar cum noi abia ne tinem pe patine, am cautat un profesor sa o invete si pe ea sa patineze, mai ales ca de iarna trecuta isi dorea sa mearga la patinoar, lucru pe care am evitat sa-l facem pentru ca am considerat ca nu are varsta potrivita. Profesorul nu l-am gasit, in schimb am gasit un dram de curaj sau inconstienta (cum vreti) si am decis sa o luam pe Teo cu noi la patinoar. Am gasit si patine pentru ea de inchiriat si dusi am fost.

Am avut emotii, sincer...eu care abia ma dezlipeam de gard, ma uitam acum cu admiratie la fiica-mea care pana la finalul sedintei ma invata sa patinez. Am avut noroc si de un domn care s-a oferit sa faca cateva ture cu ea, a invatat-o cum sa-si tina echilibrul si pentru inceput cum sa mearga cu patinele pe patinoar. Teo s-a acomodat foarte repede cu patinele, se misca mult mai relaxata decat mine, a cazut bine-nteles, dar nu s-a lovit si nici nu s-a suparat si pana la sfarsitul orei a invatat mai multe si mai usor decat noi. Iar, tatal Teodorei a lasat-o si singura sa patineze...eiii..cu asta nu am fost de acord.

Asta fiind experienta noastra placuta de la patinoar, incepem sa cautam deja echipament adecvat (inclusiv casca de protectie si patine) si ne pregatim si pentru prima lectie de ski.

Iar pentru la vara si pentru patinaj pe rotile.

Scrima

V-ati uitat vreodata la un concurs de scrima? Pana la aceste JO, cand ne-am uitat impreuna cu Teo intr-un scop educativ (evident) nu stiam mare lucru de acest sport. Teo ma intreba intr-una ce au pe fata sportivii, ce fac, de ce si drept sa spun multe raspunsuri nu aveam. Intre timp m-am documentat, si pentru Teo, un copil de aproape 3 ani, consider ca urmatoarele informatii sunt suficiente: disputa se da intre doi scrimeri cu scopul de a atinge oponentul cu varful armei fara a fi atins, armele de joc pot fi sabie, floreta sau spada, terenul de joc se numeste plansa, scrimerii castiga tuse (puncte), echipamentul este format din masca, manusa, jacheta, pantaloni si aparatoare pt piept si arma. Iata cum ne-am jucat pe aceasta tema:

1. Am colorat cu acuarele o plansa pe care am printat-o de aici, ocazie cu care am invatat si cuvantul in engleza (Teo intreaba mereu cum se zice in engleza la diverse obiecte si e din ce in ce mai receptiva).

2. Ne-am jucat amandoua cu doua bete pe post de sabii, pe un covor dreptunghiular, incercand sa invatam notiunile prezentate mai sus.

3. Am comparat doi scrimeri (asemanari si deosebiri).

4. Am identificat perechea logica de obiecte.

Gimnastica

Dupa ce ne-am uitat cu interes la televizor zilele trecute la gimnastica in cadrul JO, Teo a concluzionat: "Mama, pot sa fac si eu gimnastica!". Serios??? Ia sa vedem! Si astfel un intreg exercitiu la gimnastica la sol a devenit o simpla rostogolire peste cap...Apoi mi-a venit o idee, ce-ar fi sa organizam un concurs cu diferite probe iar la sfarsit castigatoarea sa fie premiata ca la JO. Prima proba: rostogolire peste cap, apoi mers pe barna (o bucata de parchet sustinata de 6 cutii de vopsea) si gimnastica cu cercul. 

Dupa parcurgerea tuturor probelor, castigatoarea medaliei de aur (evident) primea pe langa medalie, aplauze, felicitari si un trofeu (o minge pe o "palarie turceasca"). Ne-am jucat asa mult, cred ca a finalizat concursul de 15 ori de ma dureau palmele de la atatea aplauze...

Ce-am invatat din aceasta activitate practica? Gimnastica cuprinde mai multe discipline (o parte dintre ele doar le-am enumerat), un concurs se finalizeaza mereu cu premii pentru primele 3 locuri iar medalia de aur este cea mai importanta, fiecare concurs este jurizat de unul sau mai multi arbitri, la fiecare premiere mentionam mereu tara si orasul in care locuim astfel incat acum Teo stie exact unde locuieste.

Activitati olimpice cu fise de lucru

Continuam activitatile noastre cu teme olimpice, la modul general, dupa care ne vom axa pe fiecare sport in parte. Pentru inceput am pictat cercurile olimpice pe care le-am listat de aici, insa Teo s-a grabit si n-a fost atenta la ordinea culorilor, greseala pe care a constatat-o ulterior, dar pe care n-am mai corectat-o pana la urma.

Apoi, am listat de aici niste fise de lucru cu teme olimpice. Pachetul este diversificat, cuprinde pe langa activitatile prezentate mai jos si fise cu numere si multimi de obiecte (sportive, bine-nteles), cutting practice activities, fise de colorat si puzzle din 9 piese.

Azi am reusit sa facem din acest pachet doar cateva:

1. Activitati de prewriting:

2. Puzzle-uri din doua piese cu categorii de sportivi, pe care le-am exersat.

3. Potrivire de perechi.

Sportul si Jocurile Olimpice

Sportul are o importanta deosebita in dezvoltarea fizica, psihica si sociala a copiilor. Cu atat mai mult cu cat este practicat de la varste fragede, in mod constant si regulat, astfel incat sa faca parte din programul zilnic al fiecaruia. Sportul ii pastreaza copii intr-o forma fizica excelenta, ii invata spiritul de echipa, disciplina, implicarea si responsabilitatea, ii face mai isteti si mai puternici din punct de vedere mental, invata lucruri noi si este distractiv.

Noi, ambii parinti ai Teodorei am facut sport de performanta, deci stim exact ce presupune si ce beneficii aduce si vrem sa o indrumam pe Teo spre sport (asta doar daca dori). Teo este deja o fire sportiva, va alege mereu o minge in locul unei papusi si are si statura si conformatia potrivita. Daca va dori sa faca performanta in vreun domeniu sportiv va fi doar alegerea ei, daca nu, macar va fi invatata cu un stil de viata sanatos si echilibrat. Si ce prilej mai potrivit pentru o introducere in lumea sportiva, daca nu Jocurile Olimpice, astfel incat in perioada urmatoare vom face activitati educative si sportive.

Pentru inceput ne-am familiarizat cu steagul si cercurile olimpice. Prima activitate am pregatit-o eu, pentru ca Teo sa aiba un model pentru exercitiile ulterioare. Am folosit doar hartie cartonata colorata in pregatirea unei planse cu cele cinci cercuri, despre care am vorbit ulterior - cele 5 inele intrepatrunse reprezinta cele 5 continente, iar cele 5 culori ale cercurilor, precum si culoarea alb (in cazul nostru, din pacate crem) de pe fundal reprezinta culorile existente pe toate steagurile tarilor participante la JO.

Apoi am facut un steag al JO, pe care Teo a lipit cercurile in ordinea indicata mai sus.

Dupa care am pictat cu role de la hartia igienica aceleasi simboluri ale JO, idee pe care am vazut-o aici.

Ne-am propus de asemenea sa ne uitam la televizor la cat mai multe si variate intreceri de la Jocurile Olimpice, astfel incat sa invete si sa deosebeasca cat mai multe sporturi. Deja a vazut si a apreciat concursuri de scrima, inot, gimnastica si tare ma bucur ca ii place.
Voi ce importanta acordati sportului in dezvoltarea si educarea copiilor?

Plimbare pe ziare

Teo, careia ii place foarte mult sa sara - nu conteaza pe ce - pat, scari, podea, are nevoie mereu de noi provocari, dar pt linistea noastra, nu asa de periculoase ca cele de mai sus. In cartea de la editura Litera, 501 de activitati pentru copiii, despre care am mai vorbit zilele astea - am gasit o idee pe care am pus-o in practica imediat si care se potriveste nevoilor de topait ale Teodorei.

Cum se joaca - se marcheaza un punct de plecare si unul de sosire. Pot participa unul sau mai multi jucatori, fiecaruia atribuindu-se cate doua foi de ziar (noi am folosit coli de carton). Fiecare participant trebuie sa ajunga la linia de sosire fara sa atinga podeaua. Pentru asta, trebuie sa paseasca (in cazul nostru sa sara) pe o foaie de ziar si apoi sa o puna pe cealalta in fata lor. Apoi, ridica prima foaie, o aseaza in fata si pasesc pe ea. Si, va rog sa ghiciti, oare cu cine se intrece Teo?

Mergem cu bicicleta

Protagonisti: Teo (in spate) cu bunicul si o prietena a Teodorei cu mama ei.

La sanius

In ciuda gerului de afara, ne-am incumetat astazi sa iesim la sanius. Si cum orasul ne ofera multe posibilitati (chiar si pt schi) si cum Teodorei ii place foarte mult zapada a fost o dimineata reusita. Daca la inceput Teo a fost usor stangace si timida, spre final nu mai accepta prezenta nici unui adult pe sanie "fata mare eu, dau singura sanie" si pentru a nu starni o criza tocmai in varful dealului, a trebuit sa acceptam. Am ales un delusor lin pt sanius, ne-am uitat la cei care schiau pe partie (chiar am intrebat un profesor de schi varsta minima pt primele lectii - 4 ani), ne-am batut cu zapada, etc. Chiar si pentru mine, care nu sunt o mare amatoare a sporturilor albe, a fost o dimineata placuta, mai ales in compania familiei.

La plimbare cu...trotineta

Avem la bloc vecini cu copii de varsta Teodorei si putin mai mari. Dupa amiaza se formeaza o gasca de 6-8 copilasi care se joaca impreuna in spatele blocului. Activitati de ordinea zilei - desen cu creta pe asfalt, jocul cu mingea, plimbatul papusilor in carut, baloane de sapun, plimbatul cu bicicleta, intrecere cu trotineta si orice le mai trece prin cap.
Fiica-mea, care e din nastere o fire sportiva (ca doar are cu cine semana) a urmarit copiii care mergeau deja pe trotineta, a invatat miscarea si nu mult i-a trebuit pana sa plece singura la plimbare.

Ba chiar a si facut intrecere cu o alta fetita.

De acum ne pregatim pentru mersul pe bicicleta...

Volei

Cu voley-ul ar fi trebuit de fapt sa incep activitatile sportive. Si practic intr-un fel asa a fost. Cand a inceput Teo sa stea in picioare cerea sa mearga la ea in patut si lua o minge pe care o arunca in afara patutului la unul dintre noi. Noi o dadeam inapoi la ea si tot asa. Asta a fost prima forma primitiva de volei pe care ea a practicat-o. Acum folosim pe post de minge un balon, iar jocul nu mai are loc in patut ci in afara lui. Si nu mai aruncam mingea cu ambele maini, ci lovim balonul cu o singura mana.

Popice

 Stef i-a cumparat Teodorei acest joc de popice mai demult. Si atunci si acum Teo darama popicele cu mana. Nu intelege ca trebuie lovite cu bila, desi a vazut la noi acest lucru de nenumarate ori. Cum vede popicele asezate, cum se duce si le loveste cu mana. Poate trebuie sa o ducem intr-o sala de bowling sa vada cum se joaca in realitate ca sa aplice si ea.

Golf

Saptamana trecuta i-am cumparat Teodorei un set de golf. A fost un succes. S-a jucat foarte mult cu el. La luat si cu ea pe afara.

Tenis de masa

Intr-o plimbare prin oras (practic pana la Orion, mai departe rar ajung) am vazut la un stand de jucarii un joc ce continea o masuta mica de tenis de masa (cam 30 cm lungime, cred), 2 palete de jucarie si o minge la un pret destul de ridicat raportat la calitate si dimensiuni. Sincer ma batea gandul sa il cumpar, dar acum imi pare bine ca nu am facut-o pt ca am realizat-o eu acasa o masuta de joc, palete avem si de jucarie si adevarate si avem si mingi. Ideea  am gasit-o pe familyfun.com. O cutie de pizza am autocolat-o, am facut un fileu dintr-o bucata de carton pe care am indoit-o in jumatate, am mai ajustat pe ici pe colo dimensiunile cutiei si gata terenul.

Mai aveam de gand sa improvizam o masa de tenis pe masa de lemn din sufragerie a bunicilor dar fileul e la bunicul la serviciu si atunci amanam pt saptamana viitoare. Nu stiu cine o sa o foloseasca mai mult, noi sau Teo...:)))

La pescuit

 Teo a primit de la bunici un set de pesti cu undita. Si cum saptamana asta am tot vorbit despre pesti, am gasit ca e momentul potrivit sa le scot la iveala. Nu a fost foarte incantata de pescuit in sine (spre ciuda lui taica-su care e mare pescar), imi tot dadea mie undita, sa prind eu pestii. Mai mult pestii o atrageau - ii punea intr-un castron, ii scotea din castron, isi punea castronul in cap...etc. Ce-i drept nici sistemul de prindere - undita carlig - peste nu o ajuta foarte tare, fiind pt copii mai maricei si mai indemanatici.

Fotbal

Cred ca ma repet cand spun ca Teo adora mingile. Taica-su a invatat-o sa dea cu sutul de mica si pot spune ca se pricepe. Nu mi se pare exagerat ca o fetita sa stie sa dea cu piciorul in minge. Pe de alta parte nu imi doresc sa fie baietoaica, dar cateva notiuni daca le va avea cred ca o vor ajuta. Pe langa fotbalul pe care il jucam aproape in fiecare zi...:))) am gasit pe familyfun.com o idee pe care am copiat-o si eu. iata ce a iesit.

Este un teren de folbal facut dintr-o cutie de pizza, pe care am lipit autocolant verde si alb, portile sunt din pipe cleaners si bine-nteles reclamele...:))))))))) listate. Merge cu o minge de tenis de masa si niste animalute mici pe post de jucatori.
Multe din jucariile homemade pe care le pregatesc Teodorei nu au o aplicabilitate imediata. Teo trebuie sa mai creasca. Le fac acum pt ca acum am mai mult timp si sa ma documentez si sa le fac. Cand voi merge la serviciu lucrurile se vor schimba radical, si ma tem ca pt Teo nu neaparat in bine.....

Putina gimnastica de incalzire

,Am invatat-o pe Teo sa faca aplecari si extensii si le face bine. Acum ne pune ea pe noi sa facem impreuna. Teoretic stie sa faca si aplecari cu mana la picior opus, dar practic se incurca, nu poate sa isi coordoneze mainile cum trebuie si e atat de haioasa. Pacat ca nu sta la filmat....
Am mai invatat-o sa faca bicicleta. Cand ne ducem in vizita la buni, ma aseaza pe mine si pe buni pe covor, iar Teo se aseaza intre noi si facem impreuna exercitiile. Noroc de Teo ca ne mai pune la miscare...Stie ea de ce.....