Saptamana asta a avut loc prima serbare a Teodorei, un eveniment asteptat cu multa emotie si nerabdare de toata familia. A fost frumos: poezii, cantece si Mos Craciun, costume si multe emotii (mai ales pentru parinti).
Am urmarit-o toata serbarea pe Teo, sa vad cum se descurca, daca participa la activitati, daca spune poezia, cum reactioneaza la asistenta, etc. Si pot spune ca a participat cu constinciozitate la toate momentele pregatite, a cantat si a dansat conform "scenariului", a fost unul din putinii copii la care s-a inteles poezia si pe care a rostit-o cu mare patos si hotarare si la care nu s-au cunoscut emotiile (oare o fi avut??), iar cand a sosit Mos Craciun cauta sa-l convinga sa-i dea cadoul cat mai repede "Mos Craciun, eu sunt cea mai frumoasa!".
Cel mai mult insa la serbare mi-a placut atmosfera de blandete, bunatate, smerenie pe care o raspandeste educatoarea in randul copiilor. Teo e la o gradinita catolica, iar sora educatoare este foarte rabdatoare si implicata, iar rezultatele muncii ei incep deja sa apara.
Bravo, frumusica de Teo! Sunt mandra de tine!
RăspundețiȘtergereMultumim Raluca!
Ștergerebravo,Teo!
RăspundețiȘtergereprima data e focul, restul e istorie :D
Craciun fericit!
Asa e, prima data e cel mai emotionant, dar sper sa ne incerce o parte din aceleasi sentimente si la urmatoarele evenimente!
ȘtergereSarbatori fericite!