duminică, 20 februarie 2011

Copilul face ce ii este permis sa faca

Cineva odata mi-a spus ca "fiecare copil face ceea ce este lasat sa faca". Data fiind situatia in care mi-a fost spusa si fiind vorba de copilul meu, mi s-a parut un pic cam direct si usor deranjant pt mine. Dar este o vorba foarte adevarata pe care mi-am amintit-o chiar zilele astea cand am participat impreuna cu Teo la ziua unui baietel. Abia asteptam aceasta petrecere si dat fiind istoricul Teodorei (adica la toate petrecerile la care am participat pana acum s-a comportat foarte frumos, a fost cuminte, intelegatoare, a mai impartit din jucarii, etc) nici nu mi-a trecut prin gand ca ar putea avea un comportament negativ. Ei bine, la petrecere a plans, a tipat, nu permitea altor copii sa se atinga de jucarii (care nici macar nu erau ale ei), a mai impins copiii, ce mai.... a fost personajul negativ, spre stupoarea mea care nu ma asteptam la asa ceva din partea ei. Toate astea m-au facut sa ma simt prost fata de gazde si sa plecam primele. Analizand comportamentul ei am ajuns la concluzia ca cea mai mare parte din vina imi apartine - am rasfatat-o prea mult, am mai tipat la ea (si ma gandesc ca poate de aceea mai tipa si ea) si am incurajat din nestiinta si fara sa vreau atitudinea de santajista (daca tipa ca vroia ceva anume, eu preferam sa ii fac acel moft doar ca sa nu mai tipe- si poate ca ea a tras concluzia ca acest lucru se aplica si cu strainii - daca tipa i se da). Cand am ajuns acasa de la petrecere am luat repede cartea Irinei Petre - Si tu poti fi supernanny si am citit despre cum pot sa corectez si sa previn acest comportament al Teodorei, ca situatia sa nu se mai repete. Iata ce trebuie retinut:
"Crizele reprezinta cosmarul oricarui parinte. Copiii tipa, urla, dau din maini, bat din picioare, se tavalesc pe jos, musca, scuipa si plang de groaza lumii. Primul lucru pe care iti vine sa-l faci este sa tipi la el, sa-l zgaltai sa-si revina. Simti cum iti creste tensiunea, vocea ti se ridica cu o octava, incepi sa negociezi cu el, orice, numai sa inceteze. Daca esti in public, scrasnesti cuvintele printre dinti si incerci sa il cumperi cu ceva, daca nu, in scurt timp te trezesti ca tipi, il scuturi, il smuncesti, ii dai si cateva palme la fund. Degeaba. Plange mai abitir, complet isterizat. Daca si tu ti-ai pierdut cumpatul, ce sa-i mai ceri lui?
Strategiile parintelui:
- Nu te enerva, situatia iti va scapa total de sub control.
- Nu incerca sa negociezi cu el, nu incerca sa ii faci o demonstratie logica - el nici nu te mai aude.
- Unii copii isi revin daca sunt tinuti in brate (fara sa-l ridici de la sol) ferm, altii devin si mai nervosi.
- Asigura-te ca nu se va rani si indeparteaza-te putin prefacandu-te ca nu dai importanta crizei.
- Coboara vocea si nu face exces de cuvinte.
- Mangaie-l si spune-i ca astepti sa isi revina fiindca nu intelegi ce vrea, cere-i sa iti explice in cuvinte (daca poate) sau prin gesturi ce vrea, care e problema, pune-l sa repete rar, ca sa intelegi, asta il ajuta sa iasa din transa.
- Daca nu e decat o scena dramatica menita sa-ti atraga atentia, explica-i ca nu-ti place acest tip de comportament si ca il asculti cand se potoleste.
- Stapaneste-ti mimica fetei, ia-ti chipul care nu exprima nimic, altfel, te va citi ca pe o carte deschisa si te va avea la mana.
- Resemneaza-te, intre 2 si 4 ani, tantrumurile (crizele) sunt foarte frecvente. Cei mai multi copii trec prin asta, dar depinde numai de tine cat de bine stii sa faci fata acestor situatii, daca prelungesti chinul sau alegi sa te eliberezi.
- Incearca sa intelegi ce vrea, ce-l supara, ce-l starneste si, pe cat posibil, sa previi aceste izbucniri - nu ii fac bine chiar daca joaca teatru. La orice izbucnire, suprarenala ii elibereaza adrenalina in sange. Adrenalina actioneaza ca un drog.
- Nu uita ca unui copil mic ii poti distrage foarte usor atentia cu altceva care sa il amuze ori sa il faca macar curios si astfel uita ca era gata - gata sa se manieze.
- Tantrumurile pot fi frecvente la copiii cu dificultati de vorbire sau care nu au un vocabular dezvoltat.
- Nu uita ca tu esti cel mai bun model: te enervezi tu, tipi, se enerveaza si el.

Daca vrei sa eviti crizele, iata cateva sugestii:
- Formuleaza enunturi, nu intrebari - Nu-l lasa sa decida el ce se va intampla, ci tu. Nu-l intreba pa micutul de 3 ani "Vrei sa te imbraci si sa iesim in parc?" daca asta ti-ai propus sa faci, ci "Iesim in parc, hai sa ne imbracam." Desigur trebuie sa ii lasi si lui initiativa, ba chiar e de dorit, ca sa-l inveti sa faca alegeri, dar gradat pe masura ce creste si capata discernamant. "Te joci cu papusile sau cu lego?" poate fi alegerea lui, dar "Te joci sau vii la masa?" nu mai trebuie sa fie alegerea lui.
- Distrage-i atentia - Cand le intra ceva in cap copiilor mici, cu greu ii convingi sa renunte. Cel mai simplu este sa ne folosim de faptul ca micutul isi pierde foarte usor interesul pentru ceva daca altceva mai interesant a aparut la orizont. De aceea, distragerea atentiei de la obiectul dorintei sale poate sa previna instantaneu, o criza majora.
- Evita situatiile fara iesire - Evita sa pleci cu copilul la cumparaturi cand se apropie ora de masa sau in oras daca se apropie ora de somn.
- Nu te lasa sedus. Nu te lasa santajat. Nu te lasa manipulat de insistentele lui. Copilul incearca diverse strategii si le va aplica exact pe acelea care s-au dovedit in timp eficiente.
- Determina-l sa coopereze, nu sa ti se impotriveasca.
- Controleaza-ti vocea - Vocea liniara, joasa, care isi mentine cadenta marunta, fara prea multe inflexiuni arata siguranta de sine si calm, liniste interioara si fermitate. Degaja forta si hotarare, nicidecum ezitare, deci nu il tenteaza pe copil sa faca opozitie. De ce s-ar angaja intr-o batalie pierduta?
- Daca el face o criza, nu e cazul sa faci si tu una - Esential este sa evti declansarea unei astfel de crize, dar daca totusi criza s-a produs, nu te arata impresionat de nimic din arsenalul pe care il scoate la bataie. E mai bine sa iti iei o fata impenetrabila si inflexibila, sa eviti contactul vizual cu el (priveste peste el sau prin el) si pazeste-te sa faci remarce.  Orice s-ar intampla, gandeste-te ca, daca tu nu iti pastrezi calmul, situatia scapa total de sub control si exista riscul de a se repeta.
- Controleaza-ti expresia fetei - Cand il lauzi, fii vesel - Cand il certi, fii serios si cat mai inexpresiv. - Cand ii soliciti ceva, fii relaxat si sigutr pe tine - Cand razi, il aprobi - Cand te incrunti, il sperii - Cand vrei sa-l incurajezi, fii entuziast.
- Nu admite sa-ti intoarca spatele - O astfel de atitudine nu poate fi tolerata pentru ca iti submineaza autoritatea, te pune intr-o pozitie inferioara in fata lui. Tolerand un astfel de comportament, nu faci decat sa indrepti lucrurile  spre o sfidare totala si o pierdere irecuperabila a autoritatii. Ca sa il faci sa te asculte, realizeaza contactul vizual cu el si avertizeaza-l ca refuzul lui de a te asculta comporta consecinte. Pe care le si pui in prcatica de indata, in cazul in care el tot de sfideaza sau te ingora"
Acestea sunt o parte din sugestiile Irinei Petre - o sa mai revin acu alte detalii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Parerea ta conteaza.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...